Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

15 ani de mari privatizări
Fanaticii schimbărilor cu orice preț

Economistul nr. 29-30, 5 august 2013

15 ani de mari privatizări Fanaticii schimbărilor cu orice preţ

DE LA DÂMBOVIȚA LA POTOMAC. La sfârșitul lunii iulie 1998, o delegație-gigant l-a însoțit pe președintele Emil Constantinescu în vizita sa în SUA. Trăitorii de pe malurile Dâmboviței – legați într-un fel sau altul de factorii de putere de la data respectivă – n-au dorit să scape prilejul (în bună măsură pe seama banului public) de a admira, de pe malurile Potomacului, Capitala Statelor Unite ale Americii.

Bilanțul întâlnirilor de la Washington, inclusiv cu președintele Clinton, s-a limitat – pe fond – la un câștig de imagine pentru președintele Constantinescu și, implicit, pentru România (n-a fost puțin lucru ca șeful statului român să rostească, preț de 45 de minute, un discurs în Congresul SUA!).

Sub aspect economic, nu s-a avansat deloc.

În schimb, în „Declarația comună” s-a înscris la loc central următorul text: „Cei doi președinți au subliniat (ce credeți că au subliniat? – n.n.) nevoia esențială de accelerare a privatizării marilor întreprinderi de stat și a băncilor, de restructurare a întreprinderilor privatizate și de redirecționare a reformelor, cu scopul (ce credeți despre „scop”? – n.n.) negocierii unui nou acord cu FMI”.

Fraza cu pricina poate fi (și a fost) comentată în cele mai diverse și neașteptate chipuri; trebuie, însă, să recunoaștem că, în privința raporturilor SUA cu țara noastră, era ciudat ca preocuparea cea mai importantă a „celui mai puternic om din lume” (clișeul publicistic sub care era și este menționat locatarul principal de la Casa Albă) s-o constituie „marile privatizări din România”. Ar fi interesant de aflat câți concetățeni își mai amintesc astăzi (în 2013) de fraza cu pricina. Cum nu dorim – nici în acest episod al serialului dedicat privatizărilor din 1998 – „să băgăm degetele în ochi” (scuzați limbajul nu tocmai elegant), vom trece, cu seninătate, peste respectiva frază pentru a reveni, mai repede, pe malurile Dâmboviței. Nu înainte, însă, de a reaminti că președintele Clinton s-a referit la „privatizările din România” taman atunci când se pregătea să recunoască (după ce a negat) că a avut „o relație nepotrivită cu Monica Lewinsky”. De-ale vieții valuri... euroatlantice!

Ei bine, la 31 iulie 1998, FPS a semnat cu firma norvegiană „Kvaerner” contractul de privatizare a IMGB, apoi, la 9 august 1998, s-a anunțat oficial declanșarea procesului de privatizare a BRD și Banc Post. O operativitate cu totul ieșită din comun, desigur fără legături cu vizita, la nivel înalt, din SUA. Cel puțin tot atât de interesant este faptul că, în prima parte a lunii august 1998, a venit la București o reprezentativă delegație de oameni de afaceri americani. Cum în România, exact în intervalul de timp de care ne ocupăm, erau tot felul de scandaluri nu numai între liderii partidelor din arcul guvernamental, ci și între cei ce formau conducerea aceleiași formațiuni politice (în primul rând, PNȚCD), contactele delegației n-au avut nicio finalitate practică. Oaspeții au plecat așa cum au venit, fără nici măcar un contract, fie și numai în materie de... privatizare. După câteva zile, s-a anunțat că aceeași delegație a încheiat, în Bulgaria, mai multe înțelegeri de cooperare economică, inclusiv în materie de privatizări.

Până la reluarea lucrărilor Parlamentului, nu s-a mai întâmplat ceva notabil în materie de privatizări, toate acțiunile în curs fiind suspendate pe motiv de „sezon al concediilor”. Abia la 1 septembrie 1998, ca prefață la evenimentele care aveau să urmeze, guvernul a adoptat o Ordonanță simplă (cele de urgență nu se puteau adopta când Parlamentul se afla în vacanță) care stabilea măsuri destinate zonelor defavorizate, respectiv unităților administrativ-teritoriale vizate, în primul rând, de măsurile de restructurare și privatizare.

CUVÂNTUL DE ORDINE: „LA PACHET”. Ordonanța din 1 septembrie 1998 se dorea a reprezenta ultimul act normativ care viza reforma „pe felii”. Câștiga tot mai mult teren ideea că este nevoie de o viziune sistemică, prin luarea în considerare a unei multitudini de conexiuni pentru a se asigura un minimim de coerență actului guvernamental. A fost una dintre temele centrale ale întâlnirii din 3 septembrie 1998, de la Palatul Cotroceni, a președintelui Constantinescu cu liderii Coaliției majoritare (moment la care ne-am referit în numărul precedent al „Economistului”). S-a insistat asupra necesității imperioase de a se elabora și adopta „la pachet” întregul set de legi privind privatizarea și, pe un plan mai larg, toate procesele de reformă.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonați.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Încheiem, în numărul de față, scurtul „serial” dedicat situației bugetare a României la cumpăna anilor 1989-1990, în condițiile binecunoscute, determinate de dramatica schimbare de regim politic în România, schimbare pe care autorul acestei retrospective a trăit-o (și, îndrăznește să spună, cu o participare notabilă), la cea mai mare intensitate, în calitate de coordonator al emisiunilor Televiziunii Române în zilele de 22, 23 și 24 decembrie, în urmă cu 24 de ani („Revoluția română în direct”).

S-a reținut, credem, din „episodul” precedent că, practic, România s-a aflat la cumpăna anilor 1989-1990 fără un buget național. Înlăturarea regimului antedecembrist a produs nu numai o ruptură politică radicală cu stările de fapt dinainte de 15 decembrie 1989 (când a început mișcarea revoluționară din Timișoara), ci și o dezorganizare profundă a întregii activități economice și sociale.

Cel puțin două argumente vin în sprijinul ideii publicistice de a se evoca stările de fapt de la finalul anului 1989 dintr-o perspectivă să-i zicem „bugetară”: pe ordinea de zi a vieții politico-economice actuale se află procedura de adoptare a proiectelor de buget pentru anul viitor, numeroase experiențe în materie din trecutul mai îndepărtat și mai apropiat fiind folositoare și în prezent; împlinirea, în decembrie, a 24 de ani de când s-a pus capăt regimului totalitar în România.

Încheiem, în numărul de față, „serialul” dedicat împlinirii unui secol de la momentul întemeietor reprezentat de lansarea inițiativei privind organizarea primului Congres al economiștilor români. Încheiem, de fapt, un demers preliminar, deoarece – cum am „descoperit” pe parcurs – există un bogat material documentar (referitor la modul în care au înțeles și au acționat economiștii din țara noastră să se organizeze), material care își așteaptă „investigatorii”.

Atât anii marii crize mondiale, cât și perioada care a marcat intrarea României în ciclul revenirii la trendul dezvoltării „normale” au relevat necesitatea ca formele de organizare și afirmare profesională ale economiștilor să se adapteze condițiilor în continuă schimbare.

Pe măsură ce avansăm în investigațiile menite să descopere fapte și date referitoare la tentativele de unire a forțelor economiștilor români în vederea afirmării lor mai puternice în spațiul public intern și extern – ca vector al modernizării țării –, constatăm că merită să fie puse în discuție teme neidentificate la începutul demersului nostru. La câteva dintre acestea ne vom referi în „episodul” de față.

Împlinirea unui secol de la inițierea primului Congres al economiștilor români este, incontestabil, un foarte bun prilej de a evoca momente definitorii ale procesului de constituire a unei organizații profesionale, la scară națională, a economiștilor români. În același timp, este un moment extrem de favorabil pentru abordarea modalităților prin care comunitatea noastră profesională din prezent (2013) poate să acționeze – pe temelia unor valoroase tradiții – tot în forme organizate, coerente pentru realizarea unor obiective comune.

AGER, Banca Națională a României și, individual, unii colegi de breaslă s-au aplecat asupra momentului aniversar care poate constitui o mare oportunitate pentru regândirea modalităților de acțiune ale comunității economice din țara noastră în vederea afirmării ei ca o voce mai puternică, distinctă în întreaga societate actuală și din viitorul previzibil. Deocamdată, pe măsură ce tema este aprofundată în „Economistul”, constatăm că există încă prea multe „pete albe” care impun un efort mai mare de investigare a trecutului mai îndepărtat sau mai apropiat.

În timp ce, deopotrivă, retrospectivele și prospectivele pendulează între un trecut idealizat și un viitor ideal, realitățile prezentului readuc în prim-plan, fie și numai în sferele de activitate ale profesiei de economist (cu toate ramurile și... rămurelele ei), tema solidarității de breaslă.

„Serialul” dedicat împlinirii unui secol de la lansarea ideii de a se organiza primul Congres al economiștilor români a demarat în numărul precedent al revistei noastre sub semnul emblematic al personalităților care au declanșat generosul demers. Se încununa, astfel, o perioadă relativ îndelungată în care modernizarea economico-socială a României era, deopotrivă, cauza și efectul acțiunii unei comunități profesionale în continuă ascensiune, generatoare de valoare adăugată în științele, în instituțiile de învățământ și în practica nemijlocită din lumea afacerilor.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I