Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

100 de ani de la inițierea primului congres al economiștilor români
Identitatea profesională în spațiul public

Economistul nr. 37, 30 septembrie 2013

100 de ani de la iniţierea primului congres al economiştilor români Identitatea profesională în spaţiul public

O profesie precum cea a noastră, a economiștilor, se „recomandă” de la sine. A-i căuta originile este ca și cum te-ai încumeta să reconstitui întreaga istorie a omenirii. În același timp, descoperirea unor surse documentare de natură a particulariza exercitarea acestei profesii în spațiul mioritic prezintă un interes aparte, fie și numai din considerente de ordin identitar. Nu este puțin lucru să știi „de unde venim” și „încotro ne îndreptăm”.

Cu speranța că un asemenea demers va fi de folos, începem astăzi un „serial” consacrat unui eveniment din toamna anului 1913, adică exact în urmă cu un secol: inițiativa de a se organiza primul Congres al economiștilor din România.

GENEZA UNEI IDEI GENEROASE. În zilele în care, la București, într-o clădire din apropierea Ateneului Român, începeau cursurile la cea dintâi instituție de învățământ economic superior din țara noastră, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale (AÎSCI), precursoarea ASE de astăzi, a căpătat contur o idee cu foarte mare forță generatoare de unitate, de solidaritate a unei comunități profesionale în continuă expansiune. Ne referim la elaborarea unui act programatic privind primul Congres al economiștilor din România. La acest document a făcut trimitere, în urmă cu 42 de ani (în 1971), cercetătorul Gheorghe Dobre într-un articol publicat în „Studii de istorie a gândirii economice”, vol. XIX.

Menționarea respectivului articol ne oferă, încă o dată, temeiuri pentru a sublinia că există un veritabil tezaur de studii privind istoria gândirii economice românești, tezaur valorificat, în bună măsură, de Costin Murgescu în ale sale două volume consacrate „mersului ideilor economice la români”, dar care își așteaptă cercetătorii. Avem de-a face cu un material extrem de bogat care ne poate oferi date și fapte dintre cele mai concludente referitoare și la modul în care economiștii români au înțeles, încă din timpuri mai îndepărtate, că este necesar să se reunească, să pună laolaltă cunoștințele dobândite și – stabilindu-și direcții magistrale de acțiune – să ofere factorilor decidenți din zona politicii soluții fezabile.

Închizând această „paranteză”, să formulăm măcar un scurt răspuns la întrebarea: Ce s-a întâmplat atunci, în urmă cu 100 de ani? Un grup de tineri intelectuali, cu doctorate în științe economice și juridice susținute în mari universități din Franța și Germania, a inițiat organizarea unui Congres național (în ceea ce reprezenta atunci Regatul României) la care erau chemați să participe „toți aceia care în urma studiilor academice sau a scrierilor s-au specializat în vreuna din ramurile științelor economico-sociale”.

Chiar dacă ne-am limita analiza la fraza citată, avem îndreptățirea să considerăm că – în urmă cu un secol – se desfășura un proces de conștientizare a apartenenței unui anumit grup profesional la valori, la tradiții și, mai ales, la împlinirea unei meniri aparte întruchipate de conceptul de „economist român”. Deocamdată, ne referim la ceea ce s-a întâmplat în România de atunci, urmând să trecem în revistă și alte demersuri în spiritul menționat, în teritoriile care s-au reunit cu țara după Marea Unire. De altfel, chiar și antecedentele din vechiul Regat merită o trecere în revistă adecvată (ceea ce vom întreprinde în alte „episoade” ale acestei retrospective).

Procesul pe care îl evocăm a fost, neîndoios, accelerat de înființarea AÎSCI, întrucât nu numai că a strâns laolaltă „crema” economiștilor din România, în corpul didactic inițial, ci a transmis și un mesaj, peste timp, privind afirmarea unei profesii de care țara avea stringentă nevoie, dată fiind etapa în care modernizarea economică și socială atingea cele mai înalte niveluri în spațiul a ceea ce s-a numit „vechiul Regat”, respectiv perioada imediat premergătoare Primului Război Mondial.

Nu vom insista asupra contextului istoric în care avea loc inițiativa despre care relatăm, deoarece am făcut-o cu alte prilejuri. Ceea ce merită, credem, să atragem atenția cu deosebire vizează înțelegerea faptului că o profesie puternic afirmată tocmai în acel context istoric își cerea dreptul de a se manifesta și în formule instituționalizate, beneficiind de cadrul constituțional în care se desfășura întreaga viață economică și socială a țării.

Incontestabil, atunci când un segment al societății simte nevoia de a se coagula, de a-și strânge rândurile într-o structură specifică, putem vorbi despre un grad concludent de maturizare. Or, un Congres al profesiei de economist nu reprezenta altceva, la vremea respectivă, și nu numai, decât o chemare la unitate și acțiune comună. Ceea ce se cuvine a se recunoaște că nu este puțin lucru, în condițiile date (primul deceniu și jumătate din secolul al XX-lea), într-o Românie care își căuta cele mai potrivite modalități pentru a se reîntregi, pentru a cuprinde între granițele ei firești, organice, cea mai mare parte a românilor.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonați.

Cuvinte cheie: memorial | AGER
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Încheiem, în numărul de față, scurtul „serial” dedicat situației bugetare a României la cumpăna anilor 1989-1990, în condițiile binecunoscute, determinate de dramatica schimbare de regim politic în România, schimbare pe care autorul acestei retrospective a trăit-o (și, îndrăznește să spună, cu o participare notabilă), la cea mai mare intensitate, în calitate de coordonator al emisiunilor Televiziunii Române în zilele de 22, 23 și 24 decembrie, în urmă cu 24 de ani („Revoluția română în direct”).

S-a reținut, credem, din „episodul” precedent că, practic, România s-a aflat la cumpăna anilor 1989-1990 fără un buget național. Înlăturarea regimului antedecembrist a produs nu numai o ruptură politică radicală cu stările de fapt dinainte de 15 decembrie 1989 (când a început mișcarea revoluționară din Timișoara), ci și o dezorganizare profundă a întregii activități economice și sociale.

Cel puțin două argumente vin în sprijinul ideii publicistice de a se evoca stările de fapt de la finalul anului 1989 dintr-o perspectivă să-i zicem „bugetară”: pe ordinea de zi a vieții politico-economice actuale se află procedura de adoptare a proiectelor de buget pentru anul viitor, numeroase experiențe în materie din trecutul mai îndepărtat și mai apropiat fiind folositoare și în prezent; împlinirea, în decembrie, a 24 de ani de când s-a pus capăt regimului totalitar în România.

Încheiem, în numărul de față, „serialul” dedicat împlinirii unui secol de la momentul întemeietor reprezentat de lansarea inițiativei privind organizarea primului Congres al economiștilor români. Încheiem, de fapt, un demers preliminar, deoarece – cum am „descoperit” pe parcurs – există un bogat material documentar (referitor la modul în care au înțeles și au acționat economiștii din țara noastră să se organizeze), material care își așteaptă „investigatorii”.

Atât anii marii crize mondiale, cât și perioada care a marcat intrarea României în ciclul revenirii la trendul dezvoltării „normale” au relevat necesitatea ca formele de organizare și afirmare profesională ale economiștilor să se adapteze condițiilor în continuă schimbare.

Pe măsură ce avansăm în investigațiile menite să descopere fapte și date referitoare la tentativele de unire a forțelor economiștilor români în vederea afirmării lor mai puternice în spațiul public intern și extern – ca vector al modernizării țării –, constatăm că merită să fie puse în discuție teme neidentificate la începutul demersului nostru. La câteva dintre acestea ne vom referi în „episodul” de față.

Împlinirea unui secol de la inițierea primului Congres al economiștilor români este, incontestabil, un foarte bun prilej de a evoca momente definitorii ale procesului de constituire a unei organizații profesionale, la scară națională, a economiștilor români. În același timp, este un moment extrem de favorabil pentru abordarea modalităților prin care comunitatea noastră profesională din prezent (2013) poate să acționeze – pe temelia unor valoroase tradiții – tot în forme organizate, coerente pentru realizarea unor obiective comune.

AGER, Banca Națională a României și, individual, unii colegi de breaslă s-au aplecat asupra momentului aniversar care poate constitui o mare oportunitate pentru regândirea modalităților de acțiune ale comunității economice din țara noastră în vederea afirmării ei ca o voce mai puternică, distinctă în întreaga societate actuală și din viitorul previzibil. Deocamdată, pe măsură ce tema este aprofundată în „Economistul”, constatăm că există încă prea multe „pete albe” care impun un efort mai mare de investigare a trecutului mai îndepărtat sau mai apropiat.

În timp ce, deopotrivă, retrospectivele și prospectivele pendulează între un trecut idealizat și un viitor ideal, realitățile prezentului readuc în prim-plan, fie și numai în sferele de activitate ale profesiei de economist (cu toate ramurile și... rămurelele ei), tema solidarității de breaslă.

„Serialul” dedicat împlinirii unui secol de la lansarea ideii de a se organiza primul Congres al economiștilor români a demarat în numărul precedent al revistei noastre sub semnul emblematic al personalităților care au declanșat generosul demers. Se încununa, astfel, o perioadă relativ îndelungată în care modernizarea economico-socială a României era, deopotrivă, cauza și efectul acțiunii unei comunități profesionale în continuă ascensiune, generatoare de valoare adăugată în științele, în instituțiile de învățământ și în practica nemijlocită din lumea afacerilor.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I